Când aveam card de credit, mă preocupa un singur lucru:
– să dau înapoi banii cheltuiți.
Și doar suma minimă.
Iar dacă făceam asta în fiecare lună, eram mulțumit.
Aveam, cum se spune, conștiința datoriei împlinite.
Nici nu-mi trebuia mai mult.
Rutina plăților
Primeam acasă extrasul de cont.
Mă uitam cât aveam de plătit.
Executam operațiunea.
Până la un moment dat.
Când am realizat un lucru.
Că eram neinspirat.
Și superficial.
O utilizare ineficientă
În ambele ipostaze:
- și când cheltuiam
- și când îi dădeam înapoi
Habar n-aveam cum să folosesc eficient cardul de credit.
Dar mi-am dat seama că pot schimba ceva.
Semnificativ.
Decizia finală
Așa că:
- am (re)citit termenii și condițiile de utilizare
- am (re)văzut beneficiile pe care le aveam
- am (re)calculat costurile totale anuale
- am (re)examinat istoricul tranzacțiilor
- am (re)evaluat necesitatea cardului
După toate astea, am mai făcut ceva.
Am renunțat la cardul de credit.
Definitiv.
